Lies...

Tu... nu te-ai saturat sa ma minti ?

Eu... m-am saturat sa te cred !

As fi vrut sa stii..

Vreau universul nostru, langa mareee...

Nici nu stii cat am luptat cu tine. Abia asteptam un semn ca sa il transform intr-o caramida. O caramida care nu se putea numi asa doar printr-un simplu 'buna, ce faci?', trebuiau toate sa fie la fel ca atunci cand le aranjez in zid sa nu lase locuri, gauri prin care sa intre vesti mai mult sau mai putin rele. Putine dati au fost cand mi-ai oferit o caramida intreaga, mereu a trebuit sa pun ceva de la mine, sa umplu un colt cu 'lasa, poate nu are ce sa-mi zica..' dar niciodata nu am renuntat sa o construiesc. Daca am avut vreodata un vis cu noi, nu era decat sa pot sa ne contruiesc un univers, dar nu singura, ci cu ajutorul tau. Puteam sa consider o zi frumoasa daca vorbeam cu tine si in sfarsit ziceam 'am mai pus o caramida..'.Am pus multe... dar de la un moment dat, mi se parea ca in loc sa fie mai mare universul tot scadea, caramizile erau mai mici, le lipseau bucati si cel mai trist era ca acele bucati erau de 'te iubesc' si de 'mi-e dor de tine'.Incetul cu incetul universul nostru de langa mare incepe sa se piarda, sa se distruga cu sau fara voia mea. Poate ca nu trebuia sa umplu caramizile pe care mi le dadeai neterminate sau poate ca nu trebuia sa visez niciodata la un univers al nostru langa mare stiind ca marea mi-l poate fura. Nu. Tu nu ai vrut sa ajuti la contruirea noastra... credeam ca si tu vrei sa avem un univers, dar a fost un moft. De acum stiu ca daca o persoana contruieste ceva cu toata dragostea nu e de ajuns... poate dragostea celuilalt este mai puternica...

So walk away
And close the door
And let my life be as it was before
And I'll never never know
Just how I let you go
But there's nothing left to say
Just walk away...

Thoughts.

12 iunie. M-am saturat de vara.

Mi se pare al dracu' de enervant ca mereu cand vreau sa citesc ceva, apar zgomote si nu pot sa termin fraza.

Toso ! Unde e Toso ? Acolo unde e sunt sigura ca e suparat pe mine. Ciudat cum poate un animal sa fie suparat pe un om ... si mai ciudat e ca acel om sa isi dea si seama de asta.

SHIT. Uneori viata mi se pare un rahat, iar pentru unii viata e tot ce isi doresc, putere pentru tot. Nu stiu cum ganditi voi dar mie mi se pare ca niciodata nu e mai placuta viata ca atunci cand intalnesti o problema, cand esti nevoit sa faci ceva pentru tine, pentru cineva drag si anumite obsacole nu iti permit... si nu in ultimul rand, ultimele momente din viata cand zambesti, plangi, oftezi si iar zambesti numai ca sa poti pleca din carapacea ta distrusa cu zambetul pe buze, mintind pe toata lumea ca esti fericit. Nu fi idiot. Viata nu e cum ai vrea dar daca nu ar fi viata nu ai exista tu si nici lumea din jurul tau. Totul ar fi pustiu, probabil un infinit desert fara viata. Si noi unde am fi? Noi nu am fi. Ma gandesc ca poate ar exista doar spiritele noastre, in aer, plutind si ar comunica in gand intre ele. S-ar cunoaste, s-ar indragosti, ar suferi, asa cum ai face si tu daca ai exista normal, om cu trup. Un om fara trup este un om pierdut. Nu crezi, nu? Ei bine... ce faci cand ti-e greu? Nu te framanti frecandu-ti mainile unele de altele? nu te ghemuiesti sa-ti iei genunchii in brate? nu iti pui capul in maini si oftezi? nu plangi cand esti trist sau cand esti bucuros? Daca ai fi un om fara trup cum ai face toate astea? Probabil spiritele ar inebuni si ar disparea pe rand cuprinse de disperare, s-ar topi, s-ar face nisip in acel desert infinit.

Astept o schimbare, Vreau o schimbare ! Toti vrem o schimbareeeeee !