Sunt amintiri ce au ramas in inima,sau NU! ..nu au ramas ... s-au instalat acolo arzandu-ma pe dinauntru !De fiecare data cand mintea imi incarca gandurile cu aceste amintiri,ceva straniu,pustiu si rece imi umple "golul". `Al dracului!` as spune daca nu as fi vinovata si nu as fi trait niciodata "colosala" dragoste;spun colosala nu pentru ca ar exista asa ceva ci pentru ca mereu a fost ceva prea maret pentru mine.Ceva care totusi mi-am permis in ciuda faptului ca ador chestiile simple.Aceasta a fost o "chestie" de care nu m-am putut lipsi mult timp si nici acum nu as fi facut-o,daca ... ;Mintea deseori(sau poate mereu si nu-mi dau seama)parca imi tresare la o imagine cunoscuta,mereu pregatita sa spuna multe,cu toata ca durerea nu poate fi mascata de un zambet...zambetul nu are...pic de culoare daca in spatele lui nu sta un alt zambet.Imaginea este muta!Eu,care o va in orice colt,as spune ce ascunde petru ca e in inima mea,dar as gresi poate, si as judeca lucrurile cum nu trebuie.Este un sentiment necunoscut,strain care parca imi "dizolva" toata stiinta;parca ma obliga sa tac si sa suport!Sa ma lupt cu ea ca si cum ar fi o remuscare.But...I don`t care!Sunt destul de puternica sa suport orice!Acum sunt 2 lucruri de care sunt sigura: 1-Fara aceste amintiri totul ar fi in intuneric; 2-amintirile sunt tot ce mi-a ramas viu. |Cine a pierdut si cine a castigat?|
