I am new :)!!

I think i'm in love...

Am fost tradata si am iertat.

Am mers mai departe in felul meu.

Am plans fara retineri, dar mi-am sters lacrimile zambind.

Am gresit, am fost sau nu iertata, dar au fost greselile mele nu ale altcuiva.

Am pierdut si... poate nici nu am stiut, dar nu regret nimic.

I think i'm in love...

Am iubit si mi s-a impartasit sentimentul... s-a terminat si am mers mai departe.

I am strong enough!

Am fost jignita dar am acceptat parerea celorlalti mai usor sau mai greu.

I think i'm in love..

Voi merge mai departe, fara sa ma uit in urma, pentru cei care ma iubesc si care ma vor aici.

Asta sunt, sunt nervoasa si vorbesc urat... dar cei care sunt iertati, iarta.

Voi fi alaturi de cei care imi sunt alaturi si cei care imi ofera un zambet si o imbratisare cand orgoliul si vocea mea intrec limitele ;))! Cei care fac din nervii mei ceva amuzant si ma ajuta sa fiu eu!

I think i'm in love...

BE HAPPY FOR THIS MOMENT, THIS MOMENT IS YOUR LIFE!

?!

IF YOU DON'T UNDERSTAND MY SILENCE, HOW WILL YOU UNDERSTAND MY WORDS ?!

About me, about my life, about my all.

Nu mai pot schimba nimic! Desi eu mi-am dorit schimbarea asta, acum nu mi se pare decat o infantilitate. Niciodata nu am fost multumita de mine si nu am reusit o secunda sa ma accept dar am cautat tot felul de mijloace prin care sa-mi demonstrez ca nu sunt un dezastru. Este ceva ciudat care mereu imi da senzatia ca nu am nici un rost, sau poate chiar asa e. Sunt un dezastru pentru ca au fost prea multe 'zambete intoarse', prea multe dezamagiri si neajunsuri. Azi, si mai exact acum, cred ca pot sa recunosc ceva ce niciodata, dar niciodata nu am avut ambitia s-o fac... mi-e frica de singuratate; spun asta pentru ca nu pot sa ma refugiez mereu in cartile mele si in gandurile mele si alte mici inventii dar nu vreau sa renunt la zambete mele intoarse. Se produce o schimbare, nu voi mai fi aceeasi ca azi sau ca ieri si n-as vrea sa ma intrebe cineva de ce sau de ce sau de ce. Nu pentru ca nu voi vrea sa raspund, ci pentru ca nu voi avea un raspuns. Imi dau seama cat de mult am gresit in ultimul timp si mi-e groaza de mine, eu nu m-am asteptat sa imi fac asta. Niciodata nu am fost mai convinsa de un fapt: faptul ca peste putin timp ceva ireversibil va avea loc, incepand de azi. Azi am vorbit cum nu se poate mai deschis despre lucruri despre care nu as fi vorbit niciodata. Dar in spatele acestor discutii sunt nopti de tacere si inchidere in mine. Nu ma mai intereseaza nimic, si sunt hotarata de asta, si inafara de asta habar nu am de ce???!! Dar nu ma mai intereseaza pentru ca nu vreau sa nu ma mai intereseze ci pentru ca simt o respingere pentru tot... TOT. Dar simt si un sfarsit... cel de care imi era odata frica si dor. Pana acum am vazut o alta latura a ceea ce se numeste viata mea dr acum as vrea sa imi ofer ceea ce demult am vrut si am gresit totul prin naivitatea mea. Vreau sa imi iau din mine doar ceea ce imi place, ceea ce niciodata nu am pretuit si vreau sa am limitele pe care niciodata nu le-am avut. Ma vreau pe mine, cea simpla nu cea care a crezut ca daca se conforma standardelor va fi acceptata de oricine si va fi la fel ca celelalte. Nu e nimeni sa poata intelege... :|