duminică, 21 noiembrie 2010

PHOENIIIIIIIIIIIIIIIIIIIX !

Aseara... a fost... prea frumos!
Concert PHOENIIIIIIIIIX... mai au loc alte cuvinte? Presupun ca asta zice tot...As putea sa spun insa, ca niciodata nu mi-a placut atmosfera de dinaintea inceperii unui concert. Sunetul ala de rahat... aproape uniform, parca ar fi un imens roi de albine, ba chiar mai rau... oricum...THUMBS UP!!!

joi, 11 noiembrie 2010


I'm not a supergirl.
I hope you like me as I am.



I'm difficult, hard to please, forever changing my mind...



luni, 1 noiembrie 2010

what's happen?



Dear heart,


In mine e o mare mizerie. As fi vrut sa nu incep din nou aceeasi greseala, dar tu nu m-ai lasat. Acum ma intreb cu ce e mai bun ce se intampla acum fata de ceea ce se intamplase in trecut. Macar atunci uitasem tot... eram pe jumatate 'vindecata' dupa atatea luni...[numai noi stim...], dar acum toate revin, o iau de la capat. As vrea sa indepartez asta... mi-e frica de acea perioada... si inca nu mi-am dat seama care e motivul pentru care nu ma lasi sa renunt asa usor. Mi-as dori atat de mult sa fac asta... sau poate el o va face, i-ar fi mai usor daca s-ar gandi mai mult...(?). TU esti cea mai mare greseala a MEA si crede-ma, n-as fi vrut vreodata sa spun asta.



duminică, 24 octombrie 2010

If...If...If...

Incep prin a-ti spune ca nu am nimic de spus,









.... si termin prin a-ti spune ca nu stiu de ce am crezut ca va fi altfel.


duminică, 19 septembrie 2010

I am boring!




GO TO FUCK YOURSELF, MY SWEET-SWEET FRIEND!
:))

sâmbătă, 18 septembrie 2010

I am an autumn!




sunt o toamna! rece, calda, nehotarata. pentru a mia oara am sa spun ca IUBESC TOAMNA! este atat de... perfecta! iubesc adierea de inceput a toamnei, ploaia de toamna, 23 septembrie, serile cu luna plina ale toamnei, culoare maronie a ei...! si probabil din acest an o sa iubesc 1 octombrieee :x [e tot ce mi-am dorit].

marți, 10 august 2010

I am new :)!!





I think i'm in love...

Am fost tradata si am iertat.
Am mers mai departe in felul meu.
Am plans fara retineri, dar mi-am sters lacrimile zambind.
Am gresit, am fost sau nu iertata, dar au fost greselile mele nu ale altcuiva.
Am pierdut si... poate nici nu am stiut, dar nu regret nimic.


I think i'm in love...

Am iubit si mi s-a impartasit sentimentul... s-a terminat si am mers mai departe.
I am strong enough!
Am fost jignita dar am acceptat parerea celorlalti mai usor sau mai greu.


I think i'm in love..

Voi merge mai departe, fara sa ma uit in urma, pentru cei care ma iubesc si care ma vor aici.
Asta sunt, sunt nervoasa si vorbesc urat... dar cei care sunt iertati, iarta.
Voi fi alaturi de cei care imi sunt alaturi si cei care imi ofera un zambet si o imbratisare cand orgoliul si vocea mea intrec limitele ;))! Cei care fac din nervii mei ceva amuzant si ma ajuta sa fiu eu!

I think i'm in love...


BE HAPPY FOR THIS MOMENT, THIS MOMENT IS YOUR LIFE!

?!



IF YOU DON'T UNDERSTAND MY SILENCE, HOW WILL YOU UNDERSTAND MY WORDS ?!

vineri, 6 august 2010

About me, about my life, about my all.




Nu mai pot schimba nimic! Desi eu mi-am dorit schimbarea asta, acum nu mi se pare decat o infantilitate. Niciodata nu am fost multumita de mine si nu am reusit o secunda sa ma accept dar am cautat tot felul de mijloace prin care sa-mi demonstrez ca nu sunt un dezastru. Este ceva ciudat care mereu imi da senzatia ca nu am nici un rost, sau poate chiar asa e. Sunt un dezastru pentru ca au fost prea multe 'zambete intoarse', prea multe dezamagiri si neajunsuri. Azi, si mai exact acum, cred ca pot sa recunosc ceva ce niciodata, dar niciodata nu am avut ambitia s-o fac... mi-e frica de singuratate; spun asta pentru ca nu pot sa ma refugiez mereu in cartile mele si in gandurile mele si alte mici inventii dar nu vreau sa renunt la zambete mele intoarse. Se produce o schimbare, nu voi mai fi aceeasi ca azi sau ca ieri si n-as vrea sa ma intrebe cineva de ce sau de ce sau de ce. Nu pentru ca nu voi vrea sa raspund, ci pentru ca nu voi avea un raspuns. Imi dau seama cat de mult am gresit in ultimul timp si mi-e groaza de mine, eu nu m-am asteptat sa imi fac asta. Niciodata nu am fost mai convinsa de un fapt: faptul ca peste putin timp ceva ireversibil va avea loc, incepand de azi. Azi am vorbit cum nu se poate mai deschis despre lucruri despre care nu as fi vorbit niciodata. Dar in spatele acestor discutii sunt nopti de tacere si inchidere in mine. Nu ma mai intereseaza nimic, si sunt hotarata de asta, si inafara de asta habar nu am de ce???!! Dar nu ma mai intereseaza pentru ca nu vreau sa nu ma mai intereseze ci pentru ca simt o respingere pentru tot... TOT. Dar simt si un sfarsit... cel de care imi era odata frica si dor. Pana acum am vazut o alta latura a ceea ce se numeste viata mea dr acum as vrea sa imi ofer ceea ce demult am vrut si am gresit totul prin naivitatea mea. Vreau sa imi iau din mine doar ceea ce imi place, ceea ce niciodata nu am pretuit si vreau sa am limitele pe care niciodata nu le-am avut. Ma vreau pe mine, cea simpla nu cea care a crezut ca daca se conforma standardelor va fi acceptata de oricine si va fi la fel ca celelalte. Nu e nimeni sa poata intelege... :|

miercuri, 30 iunie 2010

Lies...

Tu... nu te-ai saturat sa ma minti ?

Eu... m-am saturat sa te cred !

luni, 21 iunie 2010

As fi vrut sa stii..


Vreau universul nostru, langa mareee...


Nici nu stii cat am luptat cu tine. Abia asteptam un semn ca sa il transform intr-o caramida. O caramida care nu se putea numi asa doar printr-un simplu 'buna, ce faci?', trebuiau toate sa fie la fel ca atunci cand le aranjez in zid sa nu lase locuri, gauri prin care sa intre vesti mai mult sau mai putin rele. Putine dati au fost cand mi-ai oferit o caramida intreaga, mereu a trebuit sa pun ceva de la mine, sa umplu un colt cu 'lasa, poate nu are ce sa-mi zica..' dar niciodata nu am renuntat sa o construiesc. Daca am avut vreodata un vis cu noi, nu era decat sa pot sa ne contruiesc un univers, dar nu singura, ci cu ajutorul tau. Puteam sa consider o zi frumoasa daca vorbeam cu tine si in sfarsit ziceam 'am mai pus o caramida..'.Am pus multe... dar de la un moment dat, mi se parea ca in loc sa fie mai mare universul tot scadea, caramizile erau mai mici, le lipseau bucati si cel mai trist era ca acele bucati erau de 'te iubesc' si de 'mi-e dor de tine'.Incetul cu incetul universul nostru de langa mare incepe sa se piarda, sa se distruga cu sau fara voia mea. Poate ca nu trebuia sa umplu caramizile pe care mi le dadeai neterminate sau poate ca nu trebuia sa visez niciodata la un univers al nostru langa mare stiind ca marea mi-l poate fura. Nu. Tu nu ai vrut sa ajuti la contruirea noastra... credeam ca si tu vrei sa avem un univers, dar a fost un moft. De acum stiu ca daca o persoana contruieste ceva cu toata dragostea nu e de ajuns... poate dragostea celuilalt este mai puternica...



So walk away
And close the door
And let my life be as it was before
And I'll never never know
Just how I let you go
But there's nothing left to say
Just walk away...

duminică, 13 iunie 2010

Thoughts.

12 iunie. M-am saturat de vara.

Mi se pare al dracu' de enervant ca mereu cand vreau sa citesc ceva, apar zgomote si nu pot sa termin fraza.

Toso ! Unde e Toso ? Acolo unde e sunt sigura ca e suparat pe mine. Ciudat cum poate un animal sa fie suparat pe un om ... si mai ciudat e ca acel om sa isi dea si seama de asta.

SHIT. Uneori viata mi se pare un rahat, iar pentru unii viata e tot ce isi doresc, putere pentru tot. Nu stiu cum ganditi voi dar mie mi se pare ca niciodata nu e mai placuta viata ca atunci cand intalnesti o problema, cand esti nevoit sa faci ceva pentru tine, pentru cineva drag si anumite obsacole nu iti permit... si nu in ultimul rand, ultimele momente din viata cand zambesti, plangi, oftezi si iar zambesti numai ca sa poti pleca din carapacea ta distrusa cu zambetul pe buze, mintind pe toata lumea ca esti fericit. Nu fi idiot. Viata nu e cum ai vrea dar daca nu ar fi viata nu ai exista tu si nici lumea din jurul tau. Totul ar fi pustiu, probabil un infinit desert fara viata. Si noi unde am fi? Noi nu am fi. Ma gandesc ca poate ar exista doar spiritele noastre, in aer, plutind si ar comunica in gand intre ele. S-ar cunoaste, s-ar indragosti, ar suferi, asa cum ai face si tu daca ai exista normal, om cu trup. Un om fara trup este un om pierdut. Nu crezi, nu? Ei bine... ce faci cand ti-e greu? Nu te framanti frecandu-ti mainile unele de altele? nu te ghemuiesti sa-ti iei genunchii in brate? nu iti pui capul in maini si oftezi? nu plangi cand esti trist sau cand esti bucuros? Daca ai fi un om fara trup cum ai face toate astea? Probabil spiritele ar inebuni si ar disparea pe rand cuprinse de disperare, s-ar topi, s-ar face nisip in acel desert infinit.

Astept o schimbare, Vreau o schimbare ! Toti vrem o schimbareeeeee !




duminică, 30 mai 2010


Buna dimineata! Sunt Anca si te invit la cafea :) ! Azi e ceva special pentru ca m-am trezit zambind, soarele imi face din ochi, Toso nu m-a mai trezit cu mieunatul ei de dimineata. Totul incepe sa revina la normal, mai putin eu. Eu nu pot fi normala ... dar ma straduiesc. Incerc sa ma multumesc cu ce se poate, ma incurajez in fiecare zi zicandu-mi ca 'putea fi si mai rau de atat ...'. Poti sa faci si tu la fel, poti sa-mi fii prieten prin ganduri, cafeaua ta poate sa aiba acelasi gust dulce ca si a mea, o raza din soarele meu poate sa bata si la tine in geam, poti avea si tu aceeasi carte din intamplare dimineata pe noptiera de langa pat... insa, un singur lucru nu poate fi la fel: viziunea asupra 'intregului' particular... noi defapt, NU SUNTEM ACEEASI !

duminică, 16 mai 2010

About love .


Povestea lor, e ceea ce urmeaza ...

Kate: pai ne stiam demult ...
Kate: pe mess ...
Kate: dar vorbeam numai fleacuri
Kate: si in ianuarie ne-am cunoscut personal
Kate: aveam acelasi grup de prieteni si ii avem
Kate: ne-am vazut de vreo 2 ori si m-a intrebat daca vreau sa fiu cu el
Kate: i-am zis 'da' dar a fost ceva ... nu stiu ... nu m-am gandit cand am zis
Kate: [primul prieten]
Kate: mie imi placea de alt tip din grupul respectiv
Kate: si am stat 2-3 zile cu Alec
Kate: si dupa o saptamana m-am combinat cu ala
Kate: cica ... dar nu a mers ... deloc.
Kate: practic nu a fost nimic
Kate: Alec a aflat si s-a suparat ... zicea ca ii pasa
Kate: dupa balul de Dragobete am mai vorbit cu el(Alec) ... l-am ajutat sa se desparta de una
Kate: imi zicea ca ii place de o alta fata ... in fine
Kate: si dupa doua saptamani i-am zis ca am impresia ca imi place de el ... si am fost iar cu el dar tot asa pentru cateva zile
Kate: mi-a zis ca nici lui nu i-a pasat ca stia ca asa va fi ... si ca si asa lui ii placea de alta si stia ca si mie imi place de alt tip
Kate: dupa o perioada de timp a venit ziua lui si m-a invitat
Kate: era totul O.K. [venise acolo si tipa de care ii placea lui]
Kate: mie a inceput sa imi placa de el ... mult
Kate: si asta a fost sambata iar duminica de Florii a fost foarte urat afara si eram prost dispusa din cauza ca mie incepuse sa imi placa de el si eram convinsa ca a treia oara nu va mai fi nimic
Kate: a intrat pe mess si i-am zis tot ce simteam iar el a zis ca nu stie si ca o sa se mai gandeasca
Kate: desi era un NU
Kate: vorbisem luni cu el pe mess si a zis ca nu s-a gandit dar o s-o faca
Kate: marti la prima ora am stat cu el si am vorbit numai tampenii si l-am intrebat: "pana la urma cum ramane?" iar el: "cum de mai vrei sa fii cu mine? ce e cu tine?"
Kate: si i-am zis ca imi place de el ... [tremuram toata]
Kate: si m-a sarutat...

TO BE CONTINUED..


'Toata povestea asta m-a facut sa imi dau seama ca defapt mie de el imi placea si imi bagase cineva in cap ca daca ascult rock trebuie sa am un prieten cu aceleasi preferinte ... dar nu e asa. Acum totul e ok si stiu ca ma iubeste pentru ca mi-a demonstrat.' [Kate]

And so ... nu trebuie declaratii simandicoase sa iti dai seama ca cineva chiar tine la tine.Nu trebuie sa te lasi influentat de ganduri iar vorbele unuia sau uneia din afara aurei tale de dragoste sunt doar fum. Nu exista dragoste doar intre doua persoane cu aceleasi preferinte si mereu trebuie sa crezi intr-o alta sansa chiar daca in spatele multora se ascund lacrimi, tristete si tot felul de sentimente care te fac sa pierzi strada. Nu vreau sa vad un sfarsit in povestea asta. Fara sfarsit. Si cum ar spune Shakespeare in 'Hamlet' : THE REST IS SILENCE. [Anc]


miercuri, 5 mai 2010

Trecutul e trecut !

Prin aceasta cale, e ultima data cand vorbesc de tine, de mine, de noi..

04-05-2010./19:24

Scriu acum si nu stiu care e motivul. Inainte de a continua vreau sa stii ca nu scriu asta in speranta ca vei citi tu sau ca va citi altcineva si-ti va spune. Stiu ca nu meriti nici un rand. Nu meriti nici un colt ud si rece in mintea mea. Nu meriti nici o privire, nici un zambet si nici macar o vorba simpla si dura. Si da, chiar asa ai ajuns ! NU MERITI. NU MERITI. NU MERITI . NU MERITI. NU MERITI pentru ca din cauza ta ma urasc acum. Ma urasc ca te-am lasat sa-mi menajezi sentimentele, ca te-am lasat sa imi zici ce vrei, cum vrei si in ce mod vrei in timp ce eu.. NU, NU ERAM SATISFACUTA DE NIMIC. Sau poate doar de faptul ca inca s-a intamplat sa nu te mai vreau la timp. Te-am lasat sa arunci in mine cuvinte fara sens, spuse, scrise, din ura care defapt nu era. Nu era ura ce simteai tu. Era pur si simplu ceva prin care credeai ca ma arunci la pamant, ridicandu-ma plina de noroi. Nu. Nu e asa. Poate am fost pe-aproape sa cad, dar a existat mereu acel CINEVA care mi-a zis: NU.NU PENTRU EL ! Stii.. a fost deajuns tot ce ai facut si iti multumesc ! Datorita tie mi-am dat seama ca timpul cu tine a fost pierdut, il voi recupera in curand pentru ca nu vreau sa las la tine zile si nopti care imi apartin. Fac parte din viata mea si n-am sa le las distruse. Datorita tie mi-am dat seama ca mai devreme sau mai tarziu, pentru mine tot un nimeni vei fi, cum astazi, sunt altii ca tine.


*Nu vreau sa imi mai pierd timp cu 'about you' .
Ca in carti..SFARSIT !

P.S. Pacat ca nu esti o carte.

joi, 8 aprilie 2010

Without time,please !

Tarziu.Am impins cu putere capacul la stilou si l-am inchis.Am scris destul si fara rost.Am scris mult si prost.Timp pierdut.Mult mai bine as pierde timpul stand.Dar sa uitam de timp.El nu inseamna decat nimic.E dusmanul meu,al tau si al nostru...Nu am avut niciodata timp.Asa ca de azi am sa arunc toate ceasurile pentru ca am unul nou-unul desenat.S-a oprit la ora intamplarii ca sa imi aduca aminte mereu de durere si nimic altceva...sau poate doar o simpla si nenorocita dragoste.O dragoste macinata de un cancer;nestiuta la inceput,progresata pe parcurs,traita simplu fara bagare de seama,traita intens,macinata si sorbita !Asemenea unui bob de cafea .Si ce-a ramas?Un zat ... amar,negru ...

'Opreste trecerea.
Stiu ca unde nu e moarte,
nu e nici iubire.Si totusi...
Opreste ceasornicul cu care ne masori destramarea !'

duminică, 4 aprilie 2010

Si totusi...


Ador camasile.Imi place cum le asez tot mai multe si mai frumoase pe rafturile dulapului meu.Am camasi vechi,largi,care nu imi apartin.Nu au fost niciodata ale mele,nu m-am bucurat eu ca le-am gasit si nici nu m-am privit prima in oglinda sa vad cat de bine mi se aseaza.Am camasi pe care le port de fiecare data cu aceeasi pereche de jeansi.Am camasi pe care le port dupa starea mea sau dupa locul in care trebuie sa merg.Am o camasa ars cu tsigara,e speciala si o port mereu cu aceeasi cravata arsa..tot cu tigara.Am si o alta camasa care mereu cand o scot din dulap are acelasi miros al primului parfum pulverizat desi am scos-o din masina de spala de catva ori(o camasa speciala,un moment de rahat).Am camasi pe care le port mereu innodate si cu manecile ridicate iar altele...pur si simplu cum sunt.Am camasi pe care le port cu aceeasi pereche de blugi si camasi pe care niciodata nu le imbrac fara tricou[de preferat,negru].Si cu toate astea,mi-e deajuns sa nu-mi fie dor deloc de hainele din generala:de tenisii albi de baieti,care,ii purtam asa la intamplare ! , de bluzele bej,verzi si albe care erau la fel de urate,groase si intepatoare....de plicticoase nu mai zic; , de jeansii albastri de care eram nedespartita sau de hanoracul meu rosu aprins pe care il adoram fara sa vreau.Nu mi-e dor de rucsacul meu maro,mazgalit si zdrenturos pe care in fiecare zi il aruncam intr-un colt al camerei de ciuda fiind nervoasa ca in loc sa merg cu el departe de voi,oameni tampiti si increzatori mergeam la 8:00 AM la scoala...dar tare strengar mai zambeam cand imi indesam in el o ciocolata,o carte si un 7up si ieseam 'ca fetele'.Nu mie dor nici de parul meu negru ca abanosul pe care il purtam mereu prins la spate sau cand aveam chef si buna dispozitie il prindeam intr-o impletitura aiurita si larga intr-o parte...



Nu mi-e dor de nimic din ce am fost,din ce-am avut.
Pierd,castig,pierd...descopar,pierd.
E frumos sa pierzi lucruri,haine,accesorii dar nu oameni.Oamenii nu se pierd.Ei pleaca pentru ca vor.
Simplitatea e mereu aceeasi.Eu sunt complicata si gata.Si totusi...ador camasile.

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Another day without you.


Salut.Ea e Portocala/Izab/Izzie...si e a mea :) !

E cea mai calduroasa ploaia de vara :x.
E cea mai fioroasa adiere...ca sa simt ca e cu mine.
E cea mai ciocolatie tsigara.
E cea mai ... ea,din toate !
Ce naiba ? Nu stii ca te iubesc ?
Nu ! Ea stie doar ca o ador.


E Paste.Fara tine,ce-i drept.Nu..nu e drept.TU stii ca am nevoie de tine,de noi.
Oricum cuvintele astea nu te aduc inapoi.Tot marti vii.
Te iubesc.Un paste fericit si multe hug-uri cu pupi de la iubita si incapatanata si suparacioasa si infantila si zambareata si rosia si puternica [si cum mai vrei tu] TA Pufarina !


vineri, 26 martie 2010

Tata?

Tata..nici nu stii cat de strain mi-e cuvantul,nu cred ca exista ceva mai strain decat asta.Mi-a lipsit din totdeauna puterea de convingere a unui tata si nimeni nu te poate inlocui..de aceea,TE IMPLOR..intoarce-te!Nici nu stiu cum sa incep.Am atatea ganduri,atatea intrebari..cui sa le pun?Nici nu stiu daca ce simt e dor..e curiozitate sau ce e ?Si totusi..tu m-ai auzit vreodata de cand ai plecat departe?ai auzit de cate ori am incercat sa te chem ? sa te cunosc macar asa cum as vrea eu..Ma vezi?M-ai vazut vreodata?As fi vrut sa stiu daca iti sunt pe plac macar putin..daca am ceva care sa iti placa.Am?M-ai simtit vreodata cand mi-a fost greu si cand nu voiam sa las disperarea sa ma cuprinda?Dar cand veneam acolo unde te-am vazut ultima data m-ai simtit?Ai auzit urletele mele de adio cand imi zicea 'Gata..s-a dus' ?Te-ai dus? Dar de ce ? De ce trebuie eu sa ma lupt toata viata cu niste intrebari a caror raspuns nu il voi gasi niciodata?M-ai lasat aici de 7 ani fara sa imi zici nimic,si o sa raman aici toata viata fara sa stiu nimic din tot ce vrea sa stiu.Stii de cate ori am vrut sa vin la tine?da..acolo unde esti.Sa te iau de mana si sa iti zic 'Tata,locul tau nu e aici!' ..e destul de stupid sa gandesc ca un copil dar stiu,nu sunt realista si nu voi fi.Te am in fiecare zi cu mine,mereu o sa te am.Nu am sa te judec pentru locul unde esti acum,pentru locul unde sunt eu acum si de ce nu sunt cu tine.Tu nu mai esti printre noi,chipul tau nu mai e printre noi dar tata,ai lasat atatea amintiri ! Nu stiu daca stii [ar asta are sa ma duca la disperare] seamanam al naibii de bine! Am preluat de la tine ochii,unghiile,incapatanarea,orgoliul,supararea,tacerea si cate mai sunt.. . Iti multumesc ca mi le-ai dat si ca de fiecare daca cand imi privesc infatisarea in oglinda te vad pe tine.Mi-ar place sa stiu ca esti multumit de mine si daca nu esti sa ma schimb doar ca sa fii.Defapt,care ar fi fost lumea mea daca ai fi trait?Cand ma gandesc,o bariera neagra mi se inchide in fata.Se tranteste cu un zgomot puternic si totusi nu se incuie,dar nici descuiata nu e.Daca as putea sa trec peste ea,as ajunge la tine?As da orice sa aflu asta,crede-ma!Dar de ce mereu imi ceri apa?De ce mereu te aud dar nu te vad ? Arata-te .. mi-e dor de tine.Si spun asta pentru ca eram prea naiva cand ai plecat.Nici nu te cunosc 'moral' ..nu te stiu si ma detest pentru asta .Imi detesc fiinta pentru ca nu stiu cine esti pe dinauntru.Imi place sa stiu ca esti un EU,defapt.Ar trebui sa iti multumesc si nu stiu cum sa fac asta pentru ca mereu cand mi-e greu ma gandesc la tine [stii asta?] .Cand incep ceva ma gadesc la tine ca si atunci cand termin,tot la tine.Imi dai putere,speranta si totusi nu pot fi mai buna.De ce ? Ca ma vrei asa cum sunt.Fiecare e bun in felul lui. Datorita tie,m-am maturizat destul de mult.Lumea asta se misca prea incet pentru mine.Stii ceva?Am pe cineva cu care depasesc viteza cursului vietii in fiecare vara.Ai idee macar ? E Izzie,tata !Multe dorinte mi s-au implinit si tot la fel de multe au esuat.Nu-ti spun care si care.Te provoc sa le vezi singur.

Stiu cat de naiv si infantil poate suna daca as spune ca astept un raspuns.Il astept de cand ai plecat,si il voi astepta.Odata si odata tot trebuie sa gasesc solutia acestui cancer.


"Iar atunci cand eu nu voi mai sti
ce drum s-aleg..
mi-ash dori,cu mine tu sa fii."

sâmbătă, 20 martie 2010

Un inceput demult asteptat !

Stiu.Poate e o prostie sa spui 'demult am asteptat acest inceput' .. E ciudat.Am inceput asa de brusc;asa deodata.Fara sa stiu la ce se poate ajunge si ce presupune acest vis.Fara sa imi dau seama la ce sunt supuse degetele mele si vointa mea[care se ascunde cateodata de parca nici nu o am],si mult mai mult de atat: placerea,dorinta de a canta la chitara. CHITARA..da,asa e;e o chitara :) .


Imi place sa vorbesc cu Anca din mine si intr-o zi ii spuneam "Stii tu ?Stii de cand am asteptat aceasta ocazie?Stii tu ca acum chiar eu pot sa scot sunetele acelea din corzi?...Eu?

Intr-adevar:munca,rabdare,insistenta,vointa,repetitie,enervare,bucurie,seriozitate si atentie.Sunt putinele stari prin care trec.Dintre acestea ce imi lispseste mai mult e rabdarea...dar am vointa si insist cat pot iar asta compenseaza.Ma uit la degete,ma uit la chitara,ma uit la Steve Vai,si apoi ma privesc in oglinda.Trebuie sa fii facut pentru chitara ca sa poti sa canti,ca sa poti s-o simti?


Oricum,e cel mai frumos vis devenit realitate ! :x ....
Multumesc ei,care ma sustine si e singura persoana care ma vrea asa cum sunt.[in paranteaza asta,tu stii ce trebuie sa fie.E ceea ce ti-am zis de 100 de ori si ti-as mai zice inca de 100.Iti multumesc pentru tot,Izzie !]
Multumesc lui Petru :)) .. care si-a sacrificat 6 ore intr-o zi pentru mine.Si e absurd,dar ii multumesc pentru ca e rock-er si am cu cine vorbi.
Multumesc lui Dan pentru ca .. are foarte multa rabdare,mai ales cu degetele mele incapatanate.Am sa reusesc eu cumva...

sâmbătă, 13 martie 2010

Un gand..:)

Eram mici,si de obicei copii mici sunt intrebati: 'Ce ai vrea sa devii cand vei fi mare?'; raspunsul e simplu : 'Doctorita!' 'Artista' 'Cantareata' 'Actrita' ..etc.

Si eu m-am gandit :) . Am sa fiu doctoritza.Am sa te operez,am sa iti iau inima si am sa te privesc in ochi spunandu-ti : 'Nu fi trist,iau ce imi apartine doar mie :x ' ......

duminică, 7 martie 2010

Vara trecuta.

Vreau sa vina mai repede momentul cand ..

-o sa imi bata inima ca nebuna de fericire ca am sa te vad imediat,cand tu vei fi intr-o masina in drum spre mine.
-o sa te strang in brate si am sa strig "Portocalaaaaa ! " iar tu o sa ma strangi la fel si ai sa strigi "Pufarinaaaaa ! "
-o sa bem ceva..si o sa ne placa.
-o sa rad de pijamaua ei de vara,si o sa se supere.
-o sa fiu orgolioasa si ea o sa cedeze.va veni la mine..si vom povesti.
-o sa radem..si o sa ieshim la poarta pe banca vecinului.
-o sa fumam,si o sa radem de prosti.
-o sa intram in casa neaparat dupa ora 2-3pm..:)
-o sa dormim,si ea o sa ma tina in brate :x[nu suntem lesbi,suntem noi doua si atat]



A doua zi o s-o luam de la capat.
Va fi o alta vara frumoasa.mult mai mult de atat.
Nu conteaza ce s-a intamplat pana atunci,ca o sa plangem cand o sa povestim cate ceva.Vom fi iar noi,zambind.

ai loov iu beiiibiiii :x!

sâmbătă, 6 martie 2010

O viata de rezerva.

.Da,eu si cartile mele.Ce ciudat se intampla atunci cand incep o carte si pare sa nu se mai termine,ajung la jumatatea ei si nu pot sa imi imaginez ce ar putea sa se intample mai departe;pur si simplu nu pot.Si in final,cand ajung spre sfarsit,parca nu am puterea sa continui,nu vreau sa se termine deloc.

Cartea pe care tocmai am terminat-o,a fost nu despre vampiri,nici despre cupluri,nici despre printese.O viata de rezerva,poveste unei familii cu 3 copii,2 fete si un baiat.Este mai mult poveste a celor doua surori,care s-au nascuta una pentru nevoia celeilalte.Kate,sufera de leucemie iar Anna a fost conceputa drept inlocuitor,un donator de rinichi pentru Kate.Pentru mama lor,Kate pare a fi cea de care trbuie sa se intereseze,ea ocupa cel mai important loc in viata familiei,in timp ce ceilalti se lupta pentru a fi ascultati.Anna se simte marginalizata,vrea sa aiba drepturi asupra corpului ei,si nu vrea sa ii doneze rinichiul surorii ei,deoarece aceasta i-a cerut-o,nevrand sa duca o astfel de viata.Toata viata Annei a fost in spital,acasa si la hochei.De la cateva luni dupa nastere a inceput sa-i dea 'putere' surorii ei prin sange,limfocite,globule albe si un transplant de maduva osoasa.[...]/O poveste impresionanta,iar ceea ce se intampla la sfarsit,e tragic.


Intr-o zi mi-am dorit sa fiu Anna.Iar sora mea,sa fie Kate.I-as fi dat toata fiinta mea,daca avea nevoie,si chiar daca nu avea.Puteam sa-mi impart rinichiul cu ea,sa ma impart cu ea.Nu i-ar fi fost dor de mine niciodata,nu as fi facut-o sa planga niciodata pentru asta,deoarece mereu era cu mine,cu rinichiul meu.


Nu poti sa lasi pe altii sa-ti conduca viata.Te lupti,castigi si mori.

'auzi?de ce ma urasti atat de mult?'

E ca becul asta,spart!


E o seara de care vreau sa uit si sa uit totul odata cu ea.
E urata.
N-am crezut vreodata ca pot simti atata ura,niciodata!
Chiar sunt Anca?Sau e alta Anca?
Acum,sunt exacte ceea ce mereu mi-am dorit sa nu fiu,am spus ceea ce mereu mi-am dorit sa nu spun,si sa fac ceea ce mereu mi-am dorit sa nu fac.
Sunt o lasa.O spun cu lacrimi si cu zambetul pe buze.Mereu am fost,dar cu toate astea,stiam sa lupt.Niciodata nu am urat pe nimeni.
Am cautat disperata,ca un vampir insetat de sange prin toate lucrurile,sa nu ramana nimic din el,din ce a fost a lui.El nu exista.Cautarea a fost terminata,cu ceva timp in urma,cand ultimul lucru care l-am gasit a fost : niste fire de par pentru care m-am suparat in ziua cand le-a taiat;in pauza mi le-a dat mie,le-am pus intr-un servetel,si le-am purtat cu mine in fiecare zi.

La dracu!
Mereu o sa fiu asa.
Mereu am fost.
Niciodata nu am putut sa spun ce trebuia sa spun, cand trebuia!

de acum ..POT SA MA TRESEZC IN FIECARE DIMINEATA ZAMBIND !
pentru ca ..ORICE SFARSIT E UN NOU INCEPUT !

:|.

miercuri, 3 martie 2010

Me da igual.

'Furia,enervarea,nevoia de a ma razbuna ma fac sa scriu.'

Este o zi ca oricare alta.Trezirea e la 4 azi,scoala incepe la 7.De obicei ma trezeam tarziu,ma imbracam comod in haine negre ca de doliu,ca sa nu ies in evidenta,sa nu ma vada nimeni,sa nu fiu speciala,sa nu arat ca imi pasa de ceva.Ies din casa cat de tarziu,sa am timp sa fug dupa autobuz.Ascult Apocalyptica-Life Burns!imi place pur si implu;..ascult apoi Simple Plan-Perfect/am chef sa cand inainte,nu am rabdare cu ritmul asta.vreau sa spun repede toata povestea,care e intr-un fel povestea mea.ador melodia asta ca imi aduce aminte ce viata de cacat am,si cat de mult imi place s-o traiesc.Nickelback-Far Away/nu mi-e dor de nimic.a mai ramas ceva din acel 'tot' .Imi place sa ma privesc cum scad,cum imi pierd speranta,cum cad,cum renuntz,cum nu am nimic(dar am,asta nu voi putea vedea niciodata),mereu daca ai un prieten bun,el e totul ! [LA MULTI ANI,IZZIE !/2-02].Paramore-Ignorance/pentru ca indiferent de ce ti-ar zice un baiat,trebuie sa stii ca exista o mica minciuna in tot.Daca nu vrei sa crezi asa,am doar o chestie de zis:esti proasta! Ei bine..cum fiecare asculta diferite genuri de muzica,indiferent cat de puternic e caracterul fiecaruia,toti avem o melodie care sa ne tina de urat cand ne supara,dezamageste[...] cineva,si nu vrem sa ne calcam pe orgoliu sa recunostem;dar asta nu trebuie recunoscut,cu totii stim asta! si de aceea..Camila-Alejate De Mi/e una din melodiile mele.[Voiam sa spun ca,deasemenea,nici eu nu ma asteptam].





:|. dar Nu-i nimic! Asta e!