sâmbătă, 13 martie 2010

Un gand..:)

Eram mici,si de obicei copii mici sunt intrebati: 'Ce ai vrea sa devii cand vei fi mare?'; raspunsul e simplu : 'Doctorita!' 'Artista' 'Cantareata' 'Actrita' ..etc.

Si eu m-am gandit :) . Am sa fiu doctoritza.Am sa te operez,am sa iti iau inima si am sa te privesc in ochi spunandu-ti : 'Nu fi trist,iau ce imi apartine doar mie :x ' ......

duminică, 7 martie 2010

Vara trecuta.

Vreau sa vina mai repede momentul cand ..

-o sa imi bata inima ca nebuna de fericire ca am sa te vad imediat,cand tu vei fi intr-o masina in drum spre mine.
-o sa te strang in brate si am sa strig "Portocalaaaaa ! " iar tu o sa ma strangi la fel si ai sa strigi "Pufarinaaaaa ! "
-o sa bem ceva..si o sa ne placa.
-o sa rad de pijamaua ei de vara,si o sa se supere.
-o sa fiu orgolioasa si ea o sa cedeze.va veni la mine..si vom povesti.
-o sa radem..si o sa ieshim la poarta pe banca vecinului.
-o sa fumam,si o sa radem de prosti.
-o sa intram in casa neaparat dupa ora 2-3pm..:)
-o sa dormim,si ea o sa ma tina in brate :x[nu suntem lesbi,suntem noi doua si atat]



A doua zi o s-o luam de la capat.
Va fi o alta vara frumoasa.mult mai mult de atat.
Nu conteaza ce s-a intamplat pana atunci,ca o sa plangem cand o sa povestim cate ceva.Vom fi iar noi,zambind.

ai loov iu beiiibiiii :x!

sâmbătă, 6 martie 2010

O viata de rezerva.

.Da,eu si cartile mele.Ce ciudat se intampla atunci cand incep o carte si pare sa nu se mai termine,ajung la jumatatea ei si nu pot sa imi imaginez ce ar putea sa se intample mai departe;pur si simplu nu pot.Si in final,cand ajung spre sfarsit,parca nu am puterea sa continui,nu vreau sa se termine deloc.

Cartea pe care tocmai am terminat-o,a fost nu despre vampiri,nici despre cupluri,nici despre printese.O viata de rezerva,poveste unei familii cu 3 copii,2 fete si un baiat.Este mai mult poveste a celor doua surori,care s-au nascuta una pentru nevoia celeilalte.Kate,sufera de leucemie iar Anna a fost conceputa drept inlocuitor,un donator de rinichi pentru Kate.Pentru mama lor,Kate pare a fi cea de care trbuie sa se intereseze,ea ocupa cel mai important loc in viata familiei,in timp ce ceilalti se lupta pentru a fi ascultati.Anna se simte marginalizata,vrea sa aiba drepturi asupra corpului ei,si nu vrea sa ii doneze rinichiul surorii ei,deoarece aceasta i-a cerut-o,nevrand sa duca o astfel de viata.Toata viata Annei a fost in spital,acasa si la hochei.De la cateva luni dupa nastere a inceput sa-i dea 'putere' surorii ei prin sange,limfocite,globule albe si un transplant de maduva osoasa.[...]/O poveste impresionanta,iar ceea ce se intampla la sfarsit,e tragic.


Intr-o zi mi-am dorit sa fiu Anna.Iar sora mea,sa fie Kate.I-as fi dat toata fiinta mea,daca avea nevoie,si chiar daca nu avea.Puteam sa-mi impart rinichiul cu ea,sa ma impart cu ea.Nu i-ar fi fost dor de mine niciodata,nu as fi facut-o sa planga niciodata pentru asta,deoarece mereu era cu mine,cu rinichiul meu.


Nu poti sa lasi pe altii sa-ti conduca viata.Te lupti,castigi si mori.

'auzi?de ce ma urasti atat de mult?'

E ca becul asta,spart!


E o seara de care vreau sa uit si sa uit totul odata cu ea.
E urata.
N-am crezut vreodata ca pot simti atata ura,niciodata!
Chiar sunt Anca?Sau e alta Anca?
Acum,sunt exacte ceea ce mereu mi-am dorit sa nu fiu,am spus ceea ce mereu mi-am dorit sa nu spun,si sa fac ceea ce mereu mi-am dorit sa nu fac.
Sunt o lasa.O spun cu lacrimi si cu zambetul pe buze.Mereu am fost,dar cu toate astea,stiam sa lupt.Niciodata nu am urat pe nimeni.
Am cautat disperata,ca un vampir insetat de sange prin toate lucrurile,sa nu ramana nimic din el,din ce a fost a lui.El nu exista.Cautarea a fost terminata,cu ceva timp in urma,cand ultimul lucru care l-am gasit a fost : niste fire de par pentru care m-am suparat in ziua cand le-a taiat;in pauza mi le-a dat mie,le-am pus intr-un servetel,si le-am purtat cu mine in fiecare zi.

La dracu!
Mereu o sa fiu asa.
Mereu am fost.
Niciodata nu am putut sa spun ce trebuia sa spun, cand trebuia!

de acum ..POT SA MA TRESEZC IN FIECARE DIMINEATA ZAMBIND !
pentru ca ..ORICE SFARSIT E UN NOU INCEPUT !

:|.

miercuri, 3 martie 2010

Me da igual.

'Furia,enervarea,nevoia de a ma razbuna ma fac sa scriu.'

Este o zi ca oricare alta.Trezirea e la 4 azi,scoala incepe la 7.De obicei ma trezeam tarziu,ma imbracam comod in haine negre ca de doliu,ca sa nu ies in evidenta,sa nu ma vada nimeni,sa nu fiu speciala,sa nu arat ca imi pasa de ceva.Ies din casa cat de tarziu,sa am timp sa fug dupa autobuz.Ascult Apocalyptica-Life Burns!imi place pur si implu;..ascult apoi Simple Plan-Perfect/am chef sa cand inainte,nu am rabdare cu ritmul asta.vreau sa spun repede toata povestea,care e intr-un fel povestea mea.ador melodia asta ca imi aduce aminte ce viata de cacat am,si cat de mult imi place s-o traiesc.Nickelback-Far Away/nu mi-e dor de nimic.a mai ramas ceva din acel 'tot' .Imi place sa ma privesc cum scad,cum imi pierd speranta,cum cad,cum renuntz,cum nu am nimic(dar am,asta nu voi putea vedea niciodata),mereu daca ai un prieten bun,el e totul ! [LA MULTI ANI,IZZIE !/2-02].Paramore-Ignorance/pentru ca indiferent de ce ti-ar zice un baiat,trebuie sa stii ca exista o mica minciuna in tot.Daca nu vrei sa crezi asa,am doar o chestie de zis:esti proasta! Ei bine..cum fiecare asculta diferite genuri de muzica,indiferent cat de puternic e caracterul fiecaruia,toti avem o melodie care sa ne tina de urat cand ne supara,dezamageste[...] cineva,si nu vrem sa ne calcam pe orgoliu sa recunostem;dar asta nu trebuie recunoscut,cu totii stim asta! si de aceea..Camila-Alejate De Mi/e una din melodiile mele.[Voiam sa spun ca,deasemenea,nici eu nu ma asteptam].





:|. dar Nu-i nimic! Asta e!

duminică, 27 decembrie 2009

Memories.


Sunt amintiri ce au ramas in inima,sau NU! ..nu au ramas ... s-au instalat acolo arzandu-ma pe dinauntru !De fiecare data cand mintea imi incarca gandurile cu aceste amintiri,ceva straniu,pustiu si rece imi umple "golul". `Al dracului!` as spune daca nu as fi vinovata si nu as fi trait niciodata "colosala" dragoste;spun colosala nu pentru ca ar exista asa ceva ci pentru ca mereu a fost ceva prea maret pentru mine.Ceva care totusi mi-am permis in ciuda faptului ca ador chestiile simple.Aceasta a fost o "chestie" de care nu m-am putut lipsi mult timp si nici acum nu as fi facut-o,daca ... ;Mintea deseori(sau poate mereu si nu-mi dau seama)parca imi tresare la o imagine cunoscuta,mereu pregatita sa spuna multe,cu toata ca durerea nu poate fi mascata de un zambet...zambetul nu are...pic de culoare daca in spatele lui nu sta un alt zambet.Imaginea este muta!Eu,care o va in orice colt,as spune ce ascunde petru ca e in inima mea,dar as gresi poate, si as judeca lucrurile cum nu trebuie.Este un sentiment necunoscut,strain care parca imi "dizolva" toata stiinta;parca ma obliga sa tac si sa suport!Sa ma lupt cu ea ca si cum ar fi o remuscare.But...I don`t care!Sunt destul de puternica sa suport orice!Acum sunt 2 lucruri de care sunt sigura: 1-Fara aceste amintiri totul ar fi in intuneric; 2-amintirile sunt tot ce mi-a ramas viu. |Cine a pierdut si cine a castigat?|

duminică, 11 octombrie 2009

Si daca ...


Si daca pentru noi ar ramane soarele mereu la apus .. cu toate ca aman2 ne dorim asa de mult ca noapte sa vina , sa ma ghemuiesc in bratele tare mintzind ca imi e frig , doar pentru simplul fapt ca mie inca mi-e dor de caldura pieptului tau si de bataile inimii care te dau de gol atunci cand sunt langa tine .. Si daca pentru cateva zile am fi doi brazi , iar conurile noastre sa fie inimi , te-as iubi cu toata forta care o detin ..


Cineva sa ne faca din nou fericitzi !